Aterizare printre vile bucureştene


Aeroportul Internațional Băneasa este un aeroport mic. Toți cei care l-au tranzitat o știu. Un aeroport mic depășit cu mult și demult de traficul care se mărește de la an la an. Mai nou, pista este strangulată de o parte și de alta de cartiere noi de vile. Am avut senzația, printre turbulențele cauzate de căldura extremă a zilei de 12 Iulie, că aterizăm direct pe o stradă cu ceva mai puține gropi din centrul unui oraș. Un oraș construit în pripa capitalismului sălbatec, fără planuri de urbanizare cu pretenții, dar probabil aprobate și ștampilate cu toate cele ‘nșpe mii de ștampile caracteristice birocrației românești.

Aeroportul Internațional Băneasa are personal care nu se grăbește. Sincer să fiu nici nu-i poți învinui, la cât de sufocantă este căldura nebună amplificată până la asfixiere de betoanele pistei. Iar, dacă nu-i cald, atunci este frig, dacă nu-i frig şi viscol, atunci sigur se lasă cu ploaie. Oricare ar fi condiţiile meteo, cert este că personalul nu se grăbeşte. Tot personalul, înafară de unul – şoferul autobuzului care ne cară ca pe nişte saci cu cartofi către poarta de debarcare.

Aeroportul Internațional Băneasa are o singură bandă de livrare a bagajelor de cală. Lungimea ei nu cred că depășește 5 metri. Acest lucru o face mult prea mică pentru ca pasagerii să poată avea acces fără îmbrânceli la bagajele care rulează cu clămpănit metalic prin fața zidului compact de oameni. Lucrurile se precipită de fiecare dată când cineva își recunoaște geanta. Nimeni nu vrea să-și piardă locul din rândul din față, așa încât trebuie să dai la propriu din coate ca să poți să-ți recuperezi ceea ce-ți aparține. Fiecare recuperare cu succes înlocuiește expresia congestionată și îndârjită de pe fața câștigătorului cu una de victorie supremă. Lucrurile se precipită şi mai zgomotos când în sala de vamă-tranzit-bagaje, năvălesc pasagerii unui al doilea avion care tocmai a aterizat. Bagajele acestui al doilea val nici nu au fost încă descărcate din avion, dar călătorii deja impacientaţi de aerul irespirabil al patriei materne, se reped către banda rulantă, dublând îmbulzeala compactă din jurul acesteia.

Nu trec decât câteva minute şi se aude şi prima înjurătură isterică la adresa serviciilor Aeroportului Internaţional Băneasa.

Aeroportul Internaţional Băneasa nu ar mai fi la fel de interaţional dacă prin el nu ar tranzita şi alte naţii decât cea română; pe margine, de-a lungul pereţilor încăperii, o mână de străini stau şi admiră circul pe care ceilalţi îl oferă în mod gratuit. Aşteaptă răbdători decongestionarea situaţiei. Poartă cu toţii în ochi aceaşi întrebare mirată: de unde toată această agitaţie subită care face ca lucrurile să meargă şi mai anapoda?!

Concluzie:

Când esti prins în nisipuri miscătoare nu mai da din coate frate, că te afunzi si mai abitir.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s