Supra-alimentat în viteza a şasea


O sesiune de hornificare absoluta. Daca termenul nu exista, el trebuie inventat

Belgia / Circuitul Zolder / 19 Iunie 2010

Formula Two Campionship, cu romanul Mihai Marinescu al 12-lea pe grila de start in Etapa a 7-a. Cursa 1 asa cum s-a intamplat pentru mine ca spectator pe circuit.

 

Emotiile mele de spectator din tribuna aflata langa grila de start sunt hiperbolizate de vacarmul de nedescris din tura de incalzire, o mostra  a ceea ce va urma oferita  de cele 19 monoposturi in sesiunea de incalzire. Urmaresc cu febrilitate masina alb-verde a lui Mihai, situata la mai mult de 100m de mine. Respiratia mi s-a oprit cand am vazut prin lentila camerei video pe care o manipulam de zor, cum in jurul monopostului lui incep sa se agite inginerii. Nu inteleg ce spune in flamandă (in fapt olandeza) crainicul circuitului, dar cert este ca monopostul lui Mihai este impins la boxe. Banuiesc ca dezamagirea mea din acele moment nu se putea in nici un fel compara cu furtuna din sufletul lui Mihai.

Semaforul este verde. Bolizii pornesc in tromba. De fapt, ‘tromba” e un termen depasit cu multi kilometri pe ora de situatia de pe pista. Infernul sonor care izbeste urechile celor prezenti se poate auzi cu siguranta de la cel putin 5 km departare. La fel de sigur sunt si ca daca ai aduce legati fedeles 100 ecologisti convinsi in tribunele unei curse de acest fel, rata lor de supravietuire ar fi zero inca de la start.

Nu stiu inca daca Mihai, pilotul nostru, a reusit sa plece o data cu ceilalti, dar de pe linia pit-stopurilor. Acea zona nu este vizibila din unghiul meu. E o lovitura grea sa-ti pierzi locul castigat in calificari si sa pleci ultimul, la cateva secunde bune in urma celorlalti. Stiu insa ca Mihai va trage tare si va recupera. Podiumul nu mai este o tinta, dar macar clasarea in puncte. Tot ce sper este sa nu forteze  la limita si sa piarda masina de sub control. Sau mai rau, sa fie acrosat de ceilalti. Din punctul acesta de vedere stiu ca F2 poate fi chiar mai spectaculos decat fratele mai mare care este F1.

Peste inca cateva zeci de secunde primul monopost incheie primul tur de pista. Este urmat aproape instant de al doilea, al treilea… al patrulea… o cavalcade ametitoare. Apoi o mica pauza sonora, atunci cand toti cei 18 bolizi se indeparteaza. Peste linistea aceasta relativa, pot auzi cum se apropie rapid un monopost singuratic, lupul nostru din Carpati – e Mihai!. Deci e in cursa! Spectacolul nu s-a terminat inca pentru mana de romani pe care ii pot vedea imprastiati prin tribuna si pentru alti poate cateva sute pe care ii stiu in fata televizoarelor urmarind cursa transmisa live pe EuroSport. E la multe secunde in spatele plutonului, dar lupta e abia la inceput.

Am preferat sa schimb  vederea asupra liniei dreapte din fata padocurilor cu prima dintre sicane, pe partea cealalta de circuit, diametral opus startului. In timpul care mi-a luat sa ajung acolo (poate 300m?), cursa era deja in tura a 3-a, poate chiar a 4-a din 25. Monopostul cu numarul 9 condus de Mihai, facea parte din haita acum. Si respira flacari in ceafa pilotului din fata lui. Apoi, pret de alte cateva runde, am asistat la ceea ce speram aproape in secret fata de mine insumi: Mihai recupera teren. Numaram febril fiecare masina care trecea in plutonul fruntas. Era deja al 11-lea. Sa fi indraznit oare sa sper si la mai bine? De fiecare data cand vedeam steagul galben fluturand vehement in mainile comisarilor de cursa, ascultam ceea ce spunea crainicul circuitului, dorindu-mi sa nu aud “Marinescu” intre cuvintele care se rostogoleau  din speakere. Safety carul tinea in frau herghelia de cai putere. Numarul 9, alb-verde brotac era inca pe circuit. Alive and kicking.

Am gasit postura de spectator pe circuit oarecum dezavantajoasa – nu esti conectat la graficele cu clasamentul relativ  al cursei si nici la timpii scosi pe fiecare tura pe care televiziunile le afiseaza pe ecrane. Ba mai mult, poti rata faze importante din cursa, daca ele se intampla in cu totul alta parte a circuitului. Cel putin la Zolder, unde nu exista ecrane care sa difuzeze si versiunea televizata a cursei. Cu toate acestea, in acel moment nu as fi schimbat spectacolul direct cu versiunea televizata. Eram la mai putin de 5 metri de romanul care si-a inceput cariera la varsta de 10 ani, in karting si care acum la 21 de ani, este poate la cativa pasi distanta de Marea Arena a Formulei 1. Un tanar care dovedea cu prisosinta o tenacitate si o stapanire de sine demna de un pilot profesionist. Plecat de pe locul 19, acum, cu 2 ture inainte de final era pe pozitia 8.

Ultima sicana a circuitului, acolo unde imi mutasem punctul de observatie in adoua jumatate a cursei, imi oferea o perspectiva de neegalat asupra unui final de cursa in urma careia, desi nu a urcat pe podium, Mihai poate sta cu capul sus. Cei care au urmarit transmisia televizata stiu deja dubla depasire  pe care Mihai a facut-o in turul  22 , cand conform zicalei romanesti “doi se bat si al treilea castiga”, pilotul roman a dat o lovitura de maestru la doi dintre rivalii sai, strecurandu-se agil in fata lor.

Nu puteam incheia prima mea vizita pe un circuit, fara a-l vedea in carne si oase  pe omul din spatele volanului. Astfel incat la cateva minute dupa incheierea cursei, eu si sotia mea, asteptam in fata padocului cu numarul 9. Aduceam cu noi si o mica surpriza: doua tricouri pe care  le designuisem si imprimasem cu mana mea, cu o noapte inaintea cursei. Le puteti vedea in fotografia luata cu amabilitate de catre tatal lui Mihai, arhitectul  exercitiului de forta pe care participarea la curse il implica. “Mihai, da-i blana!” si “Beu, la maxim!” erau cele doua mesaje pe care le-am purtat cu noi, indemn de incurajare pentru pilotul nostru. Pentru cei care nu stiu, “Beu” este porecla de acasa a lui Mihai si nu o chemare in jurul paharului, asa cum s-ar putea citi la o prima privire.

Cum este omul? Asa cum ma asteptam. Cu o strangere de mana sincera si puternica, cu dispozitia de a sta de vorba cu doi necunoscuti, chiar daca presat de alte obligatii care il asteptau sa fie indeplinite. L-am gasit nemultumit de rezultatul final al cursei, dar calm si cu privirea deja indreptata spre urmatoarea etapa din Portugalia. Poate situatia lui ar fi mai usoara daca nu ar fi si presiunea financiara enorma care apasa etapa de etapa pe umerii lui. Sa speram insa ca KG- Clean Energy, singurul sponsor care il sustine pe Mihai va continua sa o faca si ca lui se vor alatura poate si altii in viitorul cat mai apropiat.

Un indemn pentru cei care va aflati prin Europa, in calatorie sau stabiliti pe ici si colo. Daca Mihai vine sa alerge pe un circuit aproape de voi, insfacati un tricolor si faceti-va vizibili pentru pilotul roman. Cu siguranta incurajarile voastre vor conta la fel de mult ca cele 8 sesiuni de supra-alimentare turbo a motorului la care are dreptul un pilot de curse pe circuitele F2. Gasiti aici programul urmatoarelor etape, cu datele desfasurarii si locatia. Pentru cei mai putin norocosi si care vor sa vada cursa la televizor tin sa repet ca fiecare dintre curse este difuzata de catre Eurosport, live. Exista chiar si o transmisiune on-line pe siteul official al Formulei Doi, disponibila in timpul desfasurarii cursei.

In Cursa 2 de a doua zi, tot la Zolder, Mihai a terminat al 6-lea plecand de pe locul 9 de pe grila de start.

Pentru cei interesati de evolutia lui Mihai, va invit sa-i vizitati blogul personal, o posibilitate unica de a vedea cursele prin proprii lui ochi.

Puteti urmari filmarea integrala pe care am facut-o pe circuit, pe siteul Formula1Grandprix. Montajul a fost realizat de Liviu, unul din moderatorii blogului.

Anunțuri

4 gânduri despre “Supra-alimentat în viteza a şasea

  1. Foarte foarte tare relatarea ta!
    Cum ati reusit sa mergeti la cursa?Sunteti stabiliti in Belgia?
    Cred ca si pentru Mihai a fost ceva insemnat sa vada ca exista sustinere din partea unor fani.
    Bravo!

    1. Multam de aprecieri la adresa postului.
      De locuit, locuim in Olanda, la 180 km de Zolder, dar a meritat cu prisosinta cele 4 ore petrecute in masina, dus-intors.

      Mihai e un tip care merita intr-adevar sustinere si imi place sa cred ca i-a facut si lui placere aparitia noastra la „usa cortului” – padockurile F2, cel putin pe Zolder, sunt amenajate in corturi care gazduiesc cate 3 monoposturi in fiecare din ele.

      Ca sa citez reactia spontana a unuia dintre mecanicii din padoc care a vazut numarul 9 inscriptionat pe spatele tricoului meu: „First official fans, ever?!”. Eu sper sa nu fi fost primii care am facut pasul asta si daca da, atunci se cheama ca onoarea e de partea noastra. Stiu ca sunt multi cei care urmaresc indeaproape evolutia lui Beu, adevarati fani si lor le urez in mod special sa aiba sansa de a-l urmari in direct, pe un circuit. Si de ce nu urcand pe podium. Nu-i asa ca ar fi grozav?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s