Leiden, oraşul lui Rembrandt


Sau cum o zi furtunoasă de primăvară te obligă să depeni amintiri despre alte locuri decât cele pe care plănuiai să le vezi în ziua respectivă

Uite că Olanda a fost mai ferită de furtuna care a măturat Spania, Franţa şi Germania pe 27-28 Februarie. Nu că olandezii ar fi mai credincioşi, dar nu a fost să fie… nu şi de de data asta. Deşi local vântul a bătut cu furie pe la un 100-110km pe oră şi am avut parte întreaga zi de 28 de “ploi cu caracter torenţial”, acoperişul nu ne-a fost smuls de pe casă, copacii nu au fost culcaţi la pământ şi nici maşinile răsturnate.

Cu toate acestea, priveliştea de afară ne-a făcut să ne gândim de două ori dacă sau nu să ne urmăm planul trasat cu o zi înainte şi anume acela de a trage o fugă pe post de vizitatori  în Zutphen, un orăşel aflat la 40km nord de noi. Un oraş vechi, aşa cum ne place nouă – numai bun de tras în poze într-o zi cu soare. Cum nici vorbă de soare ne-am resemnat de comun acord în faţa unei beri cu film. Dat fiind că berea la olandezi are doar 350ml, o cifră mai exactă asupra numărului de resemnări asumate de fiecare din părţi ar fi 4 de căciulă – marca Hertog Jan (Jan ăsta fiind, s-ar părea, un Ion de-al lor mai cu moţ, întrucât “Hertog” înseamnă “Duce”). Nu căciula e marca “Ion”, ci berea. Mari beţivani fost-au şi boierii aştia din Olanda, dacă au ajuns să stea etichetă pe sticlă… Apropos, “boier” în olandeză se scrie nici mai mult nici mai puţin decât “boer” (însemnând “fermier”), dar deja asta e subiect pentru un alt post: “Cuvinte similare în Română şi Olandeză” – am o listă întreagă de asemenea similitudini.

Cum furtuna în cauză m-a lăsat şi fără subiect pentru postul de azi anulând vizita în Zuphen, m-am văzut nevoit să şterg praful de pe amintiri şi poze mai vechi. Aşa se face că subiectul de faţă a devenit mai bine cunoscutul Leiden în care am avut plăcerea să pierdem o jumătate de zi în vara anului trecut.

cheile oraşului
emblema oraşului, neschimbată de cel puţin 400 ani

Faptele

Nu am să vă plictisesc cu prea multe informaţii despre unde e localizat oraşul sau istoria lui: Papa Google şi Mama Wikipedia vă pot fi după cum bine ştiţi de foarte mare ajutor dacă sunteţi interesaţi.

Faptul 1

Ce ţin să specific este faptul că oraşul a fost înfiinţat se pare de romani, dar cert este că în sec. al IX-lea era deja fortificat, în inima lui stând un castel ridicat pe o movilă artificială. Rolul ridicăturii nu era însă acela de a apăra zidurile de eventuali atacatori, ci mai ales de duşmanul cel mai de temut şi totodată prietenul de încredere al olandezilor din toate timpurile: apa.

Faptul 2

La fel de important este poate să amintesc de Universitatea din Leiden, veche de 435 de ani şi poate la fel de renumită ca cea din Sorbona. Înfiinţarea ei este legată în mod dramatic de un alt eveniment şi anume asediul de un an pe care spaniolii l-au impus locuitorilor oraşului între Octombrie 1573- Octombrie 1574, arma principală de asediu fiind înfometarea. Crearea Universităţii a fost răsplata oferită de William Cel Tăcut pentru rezistenţa locuitorilor oraşului în faţa atacatorilor.

Faptul 3

Sute de locuitori au murit de foame, iar atunci când disperarea arăta capitularea ca singura soluţie, se spune că primarul oraşului (tineţi-vă bine) şi-a oferit propriul corp ca hrană pentru locuitori. Desigur nimeni nu a mâncat pe nimeni, dar la fel de probabil e că nu a mai rămas nici un câine sau pisică vie prin oraş. Să avem pardon faţă de iubitorii de animale. În orice caz, numele primarului gata să-şi sacrifice viaţa pentru cei ai lui (aviz amatorilor de prin primăriile de pe la noi) este la mare ciste şi azi, mai ales că are şi monument dedicat în biserica centrală a oraşului. Trebuie de înţeles că gestul lui disperat venea pe fondul masacrului din Haarlem petrecut cu numai un an înainte, atunci când spaniolii au ucis cu miile după ce în prealabil promiseseră că dacă oraşul li se predă fără luptă, nimeni nu va fi omorât. Ce să-i faci, unii erau protestanţi (olandezii), iar ceilalţi catolici (spaniolii). E ca şi cum ar fi fost de pe planete diferite, specii diferite, nu?
În final, în asediul Leidenului, s-a lăsat cu victorie pentru olandezi pentru că Willliam a venit… tăcut, cu o armată în spatele spaniolilor şi i-a atacat în cea mai pură tradiţie olandeză: a taiat vreo 2-3 diguri în puncte strategice şi apa i-a împrăştiat pe spaniarzi. Restul e istorie; încă celebrată anual printr-o sărbatoare a oraşului la care se mănăncă hering şi pâine albă, alimentele cu care William cel Tăcut a potolit foamea asediaţilor acum mai bine de 400 de ani.

Faptul 4: La momentul vizitei noastre  care avea un caracter ad-hoc, nu ştiam de asediul descris mai sus… dar va jur ca ne-a lovit la un moment dat o foame cumplită, demnă de orice asediat. Şi ca imaginea de epocă să fie şi mai evocatoare, ce credeţi că am mâncat? Hering cu pâine albă! E drept, meniul nostru a fost mai bogat în nutrimente dat fiind că am  avut parte şi de ceapă pe post de garnitură. Şi probabil şi porţia a fost mai mare, întrucăt o dată ce am declarat la unison că a fost cel mai bun “nieuwe haring” din toată Olanda, am mai atacat cîte o porţie. Dacă vă întrebaţi ce e aşa special la felul acesta de peşte şi de ce nu e hering ci ” nieuwe haring”, promit că am să dedic un post special numai acestui subiect. Dacă nu veniţi în Olanda pentru lalele, mori de vânt, Red Light District sau brânza de Gouda, atunci puneţi în capul listei heringul ăsta, că e mai cu moţ. Dar nu mai cu moţ ca al suedezilor care ţin la rang de delicatesă culinară felurite soiuri de peşte putrezit. Dar aia e altă ţară, altă naţiune.

Impresiile

În mod normal, fotografiile sunt cele mai aproape de adevăr impresii aşa încât am să dau drumul imaginilor, cu menţiunea că imaginile pe care le voi prezenta nu fac dreptate realităţii. Sunt foarte sigur că sunt zeci de alte locaţii fotogenice în care eu nu am reuşit să ajung pentru că oraşul vechi e suficient de mare ca să ceară mai mult de o zi pentru a se lăsa descoperit în totalitate.

zid mai mult strâmb
mai mult strâmb decât drept, dar totuşi tinut în picioare de restaurări succesive

Vă amintiţi că vă spuneam de un castel in “inima oraşului”. De fapt trebuia numit “castelaş” sau “casteluţ”. Oricum, astăzi se mai păstrează doar movila iniţială, numai bună de folosit pe post de “tumbeluş”, un încântare cu iarbă verde şi foarte verde pentru cei mici. Zidurile care le vedeţi in fotografie sunt relativ recente şi se spune că nu sunt nici în nici un fel asemănătoare cu arhitectura iniţială.

movilatumbeluştumbeluş

Dacă vechiul castel era la fel de dichisit ca poarta care închide perimetrul la baza ridicăturii, atunci trebuia să venim în vizită ceva mai devreme, acum câteva secole probabil.

Lângă poartă, la intrare, un punct de informare aşa cum şade bine oricărui obiectiv turistic. Ceva ziceri depre istoria oraşului ceva descrieri si reproduceri după gravuri de epocă… Foarte la vedere erau expuse şi nişte pictograme care-ţi dictau conduita ce trebuia urmată odată ce păşeai în interior. Au uitat însă să adauge o regulă şi anume aceea care s-ar putea numi într-o românească neaoşă, “fără mozoleală” –  pe meterezele fortificaţiei erau postaţi la intervale regulate cupluri topite în promisiuni ce nu lăsau loc de echivoc. Dat fiind că erau doar cupluri de “el şi ea” aerul de “normalitate” fiind suportabil, noi ne-am văzut mai departe de fotografiile noastre şi de rondul de onoare de jur împrejurul zidurilor care descriu un cerc perfect.

reguli de conduită
de la stânga la dreapta: „nu sporovăiţi”, „nu marijuaniţi”, „nu câiniţi”, „nu alcohooliţi” – cineva mai supărat a ţinut să protesteze la partea cu marijuana
pastă de dinţi
bancă cu pastă de dinţi – pentru cine a uitat să se spele înainte de întâlnire

Era timpul să mergem mai departe, aşa încât am coborât în oraş. Acum când încerc să-mi reamintesc locurile văzute şi să-mi re-împrospătez memoria, realizez că parcă aş fi văzut 3 oraşe diferite, nu doar unul. Acestă impresie este dată de faptul că există o variaţie constantă între spaţii largi, generoase (vorbim aici pe scala olandeză a spaţiilor: ţară mică, înghesuiala mare) şi zone aproape claustrofobe, specifice oraşelor vechi de tip burg.

terasă pe barja
perspectivă generoasă
prin contrast, una din multele străzi înguste şi foarte înguste

Nu am ajuns pe la Univresitate şi nici în alte puncte de interes ale oraşului. Am reuşit să vedem doar partea de Sud. Dar, nu e nimic, e un motiv bun să mai batem drumul încă o dată, cu altă ocazie. Acelaşi lucru e valabil şi pentru alte oraşe pe care trebuie să le revedem: Delft, Utrecht, Hoorn, Haarlem, s’Hertogenbosh, Maastricht, Eindhoven, Gouda şi lista poate continua.

Dacă veti vrea să vedeti Leiden şi motivul principal ar fi picturile lui Rembrandt, veti fi dezamagiţi. Deşi postul meu se cheamă “Leiden, oraşul lui Rembrandt” şi în ciuda faptului că renumitul pictor s-a născut aici, muzeul de artă are doar căteva lucrări, puţin reprezentative. În schimb, am înţeles că e doldora de artă egipteană de valoare – aviz amatorilor.

Încă două poze şi mă duc.

vechiul şanţ de apărare

Eh, hai şi cu o a treia şi ultimă fotografie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s