Elburg, un fel de Sighişoară de la câmpie?


Ce-i al lor nu-i şi al nostru.
O posibilă lecţie de valorificare a fiecărei pietre ce fac un obiectiv turistic

Cele ce urmează pot face parte cu succes dintr-o serie intitulată „Ce locuri merită să vezi în Olanda”. Asta în cazul în care nu ştiaţi că toată ţara merită văzută în detaliu.

turn cu ceas - Poarta de Nordambarcaţiuni în portsaboţi care au văzut multestradă lăturalnicăstradă cu multe flori


Generalităţi… generale

Oraş-cetate medieval aflat în nordul provinciei administrative Gelderland, Elburg este atestat documentar pentru prima data la 1244 – în trecut, un port cu flotă proprie de pescuit şi un bastion cu ieşire directă la ce era pe atunci Zuider Zee (“Marea Sudică”, în fapt  sudul Mării Nordului).

Acest oraş nu a avut niciodată un rol cu adevărat important în teritoriile olandeze şi locuitorii lui au trebuit să se adapteze în permanenţă la situaţii economice şi chiar geografice noi. Îndiguirea la nord a M. Sudului, transformarea acesteia în lac intern cu apă dulce, dar mai ales dragarea şi construirea uneia dintre cele mai mari insule artificiale (engl.) din lume chiar la gurile portului, au dus la transformarea societăţii locale dintr-una de pescari într-un nou soi, mai modern, şi anume acela de “agenţi de turism”. Şi pot spune că au facut-o cu success. Oraşul, locuit fiind, este un mic muzeu în aer liber. Când spun mic, chiar asta înseamnă: 500 m în lungime şi alţi 450m în lăţime. Perimetrul marcat de ziduri cu turnuri de apărare fiind perfect dreptunghiular. Are şi canal de apărare, plin cu apă, un rai pentru raţe, răţuşte, lebede şi lebădoi. Şi mai are şi tunuri, încântarea copiilor în caz că aveţi vreun piticot în dotare şi ajungeţi pe acolo cu mic cu mare.

şanţ de apărare
vechiul şanţ de apărare, un rai pentru fauna cu pene şi pentru nuferi
ziduri apărare
ziduri şi turnuri în bună stare de conservare

Specialităţile casei

Nu mă voi referi în mod special la cele culinare, dar s-ar părea că ţiparul e la modă pe acolo pentru cine e interesat.
În schimb, tonul de şoaptă în care toată lumea vorbeşte, mi s-a părut că întregeşte atmosfera de giuvaer care e aşternută peste orăşel. La fel de interesant e şi faptul că într-un spaţiu atât de mic au reuşit să aibă şi o biserică suficient de impozantă (foto: stânga, jos), dar şi o sinagogă evreiască, la câteva străzi distanţă una de alta. Undeva în spaţiul dintre ele, o grădiniţă înfiinţată încă de la sfărşitul sec al 18-lea. Dacă o fi fost cu program prelungit pentru copii celor care umblau cu anii pe oceanele lumii, nu pot spune – cert e că aveau aşa ceva încă de pe la 1800.

biserica din Elburgcasa de ceai

Trebuie să amintesc şi de micile şi cochetele “Case de ceai”, 4 la număr în tot oraşul (foto: deasupra, dreapta) , acolo unde în trecut orăşenii îşi dădeau întâlnire la o ceşcuţă de vorbă şi evident una de ceai. Dacă veneau şi cu bere de acasă, nu ştiu, dar cert este ca strada principală te îmbie la tot pasul cu terase în aer liber de unde poţi să-ţi potoleşti setea în tihnă, în timp ce tragi cu ochiul la diverse alte puncte de interes. Şi nu mă refer la ultimul model de bicicletă care e posibil să treacă pe langă masa ta…

terase
care din ele să o alegi?
terasă
cealaltă, că era pe colţ, deci punct de observaţie mai bun

Sau în loc de timpul petrecut la terasă, poţi să faci o vizită la muzeul local care conţine piese de interes pentru istoria locală. Sfatul meu

O altă posibilitate ar fi ca în loc de timpul petrecut la terasă, să faceţi o vizită la muzeul local care conţine piese de interes pentru istoria zonei. Sfatul meu însă e să treceti şi pe la terase şi pe la muzeu, urmând ca după vizita cu caracter cultural să mai faceţi încă o rundă pe la terase. Nu de alta, dar sunt felurite soiuri de bere care ar fi păcat să nu fie încercate.

Deşi atmosfera arhitectonică a oraşului poate fi categorisită drept austeră de unii, las pozele să vorbească de la sine despre cum nişte case simple pot forma un oraşel cochet. La urma urmelor olandezii sunt un popor de oameni nemilos de direcţi în comportamentul de zi cu zi – de ce nu ar fi şi oraşele lor la fel de lipsite de briz-briz-uri şi faţade baroce?

muzeul local
muzeul – au găsit spaţiu şi pentru el / se pare că mândria locală e la cote înalte
casă pe colţ
ceva aranjamente florale cu accente pescăreşti

Un alt detaliu ce aduce un plus la tonul îngrijit şi politicos în care ţi se adresează orăşelul, sunt mozaicele din pietre alb-gri şi negre din faţa multor case şi magazine. Desenele stilizate indică obiectul de activitate al proprietarului chiar în faţa uşilor de intrare, pe trotuare.

covrig în mozaic
covrigul din faţa covrigăriei
peşte în mozaic
ca să fim siguri că intrăm într-o pescărie, un peşte
rufe în stradă
rufe  nonşalant etalate la uscat în plină stradă
o altă stradă
vedere dintr-un capăt în celălalt al oraşului, pe lăţimea lui
lebede
lebede comunitare

Dacă ati fost convinşi de cele de mai sus că merită să vă tociţi tălpile încălţărilor din dotare pe caldarâmul străzilor din Elburg, permiteţi-mi să vă dau şi un pont: există o parcare fără plată chiar langă portuleţul oraşului, la cîteva zeci de metri de poarta de nord a acestuia. În caz că veţi călători cu maşina se prea poate sa economisiţi astfel câţiva euro buni, parcările fără plată fiind pe cale de extinţie în Olanda. Asta dacă între timp, consiliul local nu se hotărăşte să mai scoată un ban cinstit pentru bugetul oraşului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s